Ivan al VI-lea Antonovici a fost proclamat împărat al Rusiei când era copil, dar a fost înlăturat de verișoara sa, Elisabeta Petrovna, în 1741. El și familia sa și-au petrecut viața în captivitate, iar el a rămas prizonier până la moarte.
Ivan s-a născut în 23 august 1740 la Sankt Petersburg, el a fost fiul Ducelui Anthony Ulrich de Brunswick-Luneburg și al Ducesei Anna Leopoldovna de Mecklenburg-Schwerin, nepoata Împărătesei Anna a Rusiei și nepoata țarului Ivan al V-lea. Părinții săi au locuit de mult timp în Rusia și așteptau ca familia lor să moștenească tronul după moartea împărătesei.
La două luni după nașterea sa, pe 5 octombrie 1740, Ivan a fost adoptat de străbunica sa, împărăteasa Anna (aflată pe moarte) și numit moștenitor. Ea l-a numit regent pe favoritul ei, Ernst Johann von Biron, duce de Curlanda – în principal pentru a-i asigura puterea după moartea ei.
Împărăteasa Anna a murit pe 28 octombrie 1740, iar a doua zi, pruncul Ivan al VI-lea a fost proclamat împărat, cu von Biron ca regent. Nepopularitatea lui Biron a dus rapid la căderea sa – pe 18/19 noiembrie a fost arestat și exilat în Siberia. Mama lui Ivan, Anna Leopoldovna, a devenit regentă, deși adevărata putere i-a aparținut vicecancelarului Andrei Osterman.
Ivan al VI-lea a domnit doar treisprezece luni înainte ca Elisabeta să preia puterea în 1741. El și familia sa au fost închiși împreună, mai întâi la Dunamunde și ulterior membrii familiei au fost separați de el.
Ce soartă a avut Ivan al 4-lea și familia sa
În 1744, Ivan a fost trimis la Kholmogory, ținut în izolare timp de doisprezece ani, apoi transferat în secret la Shlisselburg în 1756, într-o închisoare mai strictă cu identitatea sa ascunsă. În timpul domniei Elisabetei, numele său a fost șters din înregistrări și artefacte. Petru al III-lea a fost mai permisiv pentru scurt timp în 1762, dar după căderea sa, viața în captivitatea a lui Ivan s-a înăsprit, iar gardienii săi au primit ordine să-l imobilizeze și să utilizeze pedepse mai dure.
Când Ecaterina a II-a a preluat puterea în 1762, ea a ordonat ca, dacă cineva încerca să-l elibereze pe Ivan al VI-lea, acesta să fie ucis, nu eliberat. După douăzeci de ani de izolare, mintea lui Ivan a fost afectată, dar el se recunoștea în continuare ca suveran. Deși i-a fost refuzată educația formală, el putea citi Biblia. Până la urmă, închisoarea sa secretă la Șlisselburg a fost în cele din urmă descoperită, ceea ce a dus la moartea sa.
În iulie 1764, ofițerul Vasili Mirovici a încercat să-l elibereze pe Ivan al VI-lea și să-l proclame împărat, iar temnicerii, urmând ordine secrete, l-au ucis pe Ivan. Mirovici și aliații săi au fost executați la scurt timp, iar Ivan a fost înmormântat în fortăreață. Moartea sa a asigurat domnia Ecaterinei a II-a.
În 1780, frații lui Ivan al VI-lea au fost eliberați mătușii lor, regina văduvă Juliana Maria a Danemarcei și Norvegiei. Au trăit în arest la domiciliu în Horsens, Iutlanda, într-un confort relativ ridicat, dar nu și-au recăpătat niciodată libertatea.
Surse:
- Bilbasov, V. A. – John Antonovich și Mirovich.
- Enciclopedia Britannica.
Foto: Mirovici lângă cadavrul lui Ivan al VI-lea (1884), de Ivan Tvorojnikov, 1884.
Citește și:
Reformele impuse de Alexandru al II-lea în Rusia secolului XIX
Cum a organizat Pugaciov Revolta Cazacilor în Rusia
